2 ani. Nici nu credeam la inceput ca voi tine atat de mult blogul asta. Am pornit cu aplomb si, ca de obicei, m-am pierdut pe drum.
2 ani in care m-am razvratit (de cele mai multe ori), am laudat, m-am bucurat si am avut lungi perioade de tacere.
2 ani. Am crescut amandoi.
2 ani. S-ar putea sa fie de ajuns.
Nemultumita sunt si voi fi mereu. Blogul meu nu mai are de ce sa exprime asta. Pe el o sa-l gasiti mereu la aceeasi adresa (pentru cand imi va fi dor de confesiuni). De mine nu va sinchisiti.
2. Punct.
Elena
27/12/2011 at 18:56
Si eu am un blog pe care il abandonez periodic ca sa il regasesc cu si mai multa bucurie de fiecare data
i carmen
04/06/2011 at 22:30
din cand in cand (ce-i drept cam rar) imi fac timp sa-ti mai citesc articolele de pe blog. si raman placut surprinsa de originalitatea si talentul tau. bravo